Eu unul folosesc des (la fel si apropiatii mei) expresia sau sintagma "pipa pacii", in general cand spun ca fumez o tigara, sau cand "invit" pe cineva la o tigara il invit sa fumeze cu mine o pipa a pacii. Realizez ca nu are prea mult sens, fumam tigari nu pipe, insa care e treaba de fapt cu "pipa pacii" ?Pai cand vorbim de acest subiect ne amintim cu siguranta de indieni, sau mai exact de amerindieni(amero-indieni), si mai ales de filmele mai vechi in care am vazut ritualul in care se fuma pipa pacii. In cultura amerindiana, fumatul reprezenta un simbol al linistii interioare, al comuniunii si impacarii cu sinele si cu ceilalti din jur, de aici deriva numele de pipa pacii. Cu mult timp inainte de ordinara tigara, pipa era in
centrul atentiei. Fumatul pipei de catre cineva denota pentru cei din aceasta cultura o persoana sigura pe sine, calma, echilibrata, care a ajuns la o stare de genul Nirvanei, sau la un anumit nivel de intelepciune, sa cunoasca aspecte legate de intrebari existentiale precum viata si moartea, natura si omul. Cel mai mic detaliu in aceasta activitatea devenea un simbol si o modalitate de a transmite un mesaj pe cale nonverbala populatiei acestei culturi, de la modul de impodobire al pipei pana la expirarea lenta a fumului.Cu timpul, fumatul s-a mai schimbat, insa pipa a ramas si are aproximativ acelasi rol, in zilele noastre fumatul pipei ramane in vederea unora un ritual. Pipa pacii dainuie si astazi, nu neaparat in practica, insa macar in exprimare, multe persoane folosind aceasta expresie.Indenii din America de Sud construiau pipe in marime considerabila, in jurul ei adunandu-se in cerc mai bine de 150 de oameni pentru a imparti un fum. Cand primele pipe din lut sau lemn au aparut in triburile indiene, fumatul era vazut ca o petrecere a timpului liber alaturi de comunitate. Astfel s-a incetatenit obiceiul de a trece pipa de la un membru la celalalt al grupului. Indienii din America Centrala isi faceau pipele din piatra. Fumau un amestec numit kinnikinnik, facut din tutun, frunzele unei plante numita otetar si scoarta de salcie. Indienii considerau tutunul o iarba sacra si vedeau fumatul ca pe o practica cu incarcaturi spirituale. Isi modelau baza pipelor in forma animalelor sacre si alte totemuri. Istoricii nu au putut explica cum unele dintre pipele gasite in ruinele vechilor asezaminte indiene din aceasta zona aveau incrustate figurine reprezentand elefanti si vaci de mare pe ele, doua animale pe care indienii din aceste locuri nu aveau cum sa le fi vazut.Calumetul, sau pipa pacii, era de obicei o pipa lunga si subtire din lemn cu partea de final din piatra in care era pus tutunul. Calumetul era considerat o dovada de pace si prietenie, iar primii exploratori ai Americii de Vest luau cu ei calumete in posibilitatea ca ar da peste indieni ostili si astfel sa le arate ca au intentii pasnice. Nu se cunoaste niciun incident in care indienii sa nu fi respectat semnificatia pipei pacii. Stiati ca de fapt cuvantul tutun vine de la cuvantul indian pentru tubul de calumet, si nu pentru numele plantelor?!? Cand obiceiul fumatului a ajuns pana la europeni, indienii si-au prezentat pipele repetand cuvantul tutun pentru a-i indemna pe europeni sa puna calumetul intre buze. Europenii au presupus ca indienii se refereau la substanta pe care o fumau si nu la recipient, si astfel planta si-a pastrat acest nume. Mai jos cateva exemple de calumete:
|
