http://blogcopy.com/~novit.ro/blog http://blogcopy.com http://blogcopy.com/int/fpix.php?bd=tl6 en-us Thu, 23 May 2013 16:59:24 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=3qcb0bg Thu, 23 May 2013 15:15:58 +0000 Un alt aspect pe care ai putea să-l iei în calcul înainte de negociere ține de stabilirea unei sume minime pe care ai fi dispus să o accepți pentru angajare, sumă care să țină cont de necesarul tău de trai și care să fie independentă însă de performanțe. Astfel vei ști cu siguranță cum te poziționezi față de minimul angajatorului. Dacă angajatorul are o sumă de intrare mai mică decât suma minimă necesară asigurării nivelului tău de trai, nu este indicat să accepți oferta, întrucât demotivarea va fi foarte puternică și vei fi nefericit.
Aceasta este o perspectivă asupra modalității de negociere a salariului în situația angajării, însă a înțelege cum să răspunzi corect la aceste intrebări nu este totul pentru a obține postul pe care ți-l dorești, dacă nu ai atitudinea potrivită.
Atitudinile mentale pe care pe luăm cu noi într-o negociere pot milita împotriva noastră, a nevoilor noastre. Ele se nasc din frici, inhibiții, condiționări sociale, mecanisme copiate, orgolii personale. Identificarea acestora te pot face să le domini. Controlul lor va conduce spre adoptarea atitudinii potrivite contextului în care are loc negocierea.]]> http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=3qcb0bg http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=39sxjce Thu, 23 May 2013 15:15:45 +0000 Angajatorul: “Care este totuși nivelul salarial așteptat, pentru a putea să vă fac o ofertă?”
Candidatul: “Aș aprecia dacă mi-ați face o ofertă în funcție de felul în care ați bugetat poziția pentru care am aplicat și vom avea astfel, un punct de pornire”.
E posibil ca nici angajatorul să nu se lase mai prejos și să forțeze puțin nota, printr-o astfel de întrebare:
Angajatorul: “De ce totuși nu doriți să ne comunicați așteptările dumneavoastră salariale?”
Candidatul: “Consider că dumneavoastră sunteți persoana cea mai în măsură să apreciați valoarea pe care postul pe care aplic o are în companie, iar această informație mă va ajuta să mă poziționez corect”.]]> http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=39sxjce http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=46voh5r Thu, 23 May 2013 15:15:29 +0000 Candidatul: “Aș aprecia dacă mi-ați face o ofertă în funcție de felul în care ați bugetat poziția pentru care am aplicat și vom avea astfel, un punct de pornire”.
E posibil ca nici angajatorul să nu se lase mai prejos și să forțeze puțin nota, printr-o astfel de întrebare:
Angajatorul: “De ce totuși nu doriți să ne comunicați așteptările dumneavoastră salariale?”
Candidatul: “Consider că dumneavoastră sunteți persoana cea mai în măsură să apreciați valoarea pe care postul pe care aplic o are în companie, iar această informație mă va ajuta să mă poziționez corect”.]]> http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=46voh5r http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=1fnfn5o Thu, 23 May 2013 15:13:34 +0000
poziționarea peste nivelul salarial așteptat de angajator – dacă ceri un salariu care depășeste intervalul salarial pe care îl are fixat angajatorul, pierzi pentru că nu ți-l poate oferi.
poziționarea sub nivelul salarial așteptat de angajator – dacă ceri un salariu sub intervalul salarial al angajatorului, pierzi, fie pentru că angajatorul va considera că nu știi să te plasezi în piața muncii, fie pentru că poți să găsești angajatori care îți vor oferi exact suma cerută. Dar ai fi putut avea mai mult…]]> http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=1fnfn5o http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=1fnfn36 Thu, 23 May 2013 15:13:04 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=1fnfn36 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=46vlmnr Wed, 22 May 2013 23:38:39 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=46vlmnr http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=2cq3qr1 Wed, 22 May 2013 23:37:13 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=2cq3qr1 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=2cq3pd1 Wed, 22 May 2013 23:11:19 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=2cq3pd1 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=ikltlb Wed, 22 May 2013 23:10:38 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=ikltlb http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=39suhtw Wed, 22 May 2013 21:57:32 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=39suhtw http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=39suhow Wed, 22 May 2013 21:57:05 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=39suhow http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=46vlfi9 Wed, 22 May 2013 21:56:40 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=46vlfi9 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=z3z4qd Wed, 22 May 2013 21:55:48 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=z3z4qd http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=1w6pic8 Wed, 22 May 2013 18:36:47 +0000 By
Ovidiu on March 29, 2011

Astăzi vă prezentăm încă un guest post scris de Alin Clincea,
IT-avocat-ul sau avocat-IT-istul nostru preferat! O temă interesantă și un
subiect despre care nu prea s-a discutat serios în România – semnătura
electronică și implicațiile sale juridice.
***
Reglementările recente privind depunerea declarațiilor fiscale în format
electronic au adus în discuție utilizarea semnăturilor electronice. Suportul de
hârtie era și este încă dominant în relațiile cu conținut juridic, iar concepte
precum semnătura electronică sunt încă greu de asimilat, mai ales ținând cont de
detaliile și complicațiile tehnice.
Acest articol are ca scop descrierea cadrului legislativ aplicabil semnăturii
electronice, comentarea unor prevederi ale legii și indicarea unor probleme
potențiale cărora practica urmează să le găsească soluții.
Atenție, nu urmează un mesaj de Twitter, ci un text despre un subiect nu
tocmai ușor de prezentat în puține cuvinte!
Legislația privind semnătura electronică
La sfârșitul anului 1999, în contextul foarte dinamic din epoca dot-com bubble, Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar
pentru semnăturile electronice. Scopul actului era stabilirea unui regim
juridic în materia încheierii actelor în format electronic.
De remarcat că în aceeași perioadă (1998-2001) reglementări similare au fost
adoptate de S.U.A. (ex. Digital Signature And Electronic Authentication
Law, Uniform Electronic Transactions Act, Electronic Signatures in Global and National Commerce Act). De
asemenea, Comisia Națiunilor Unite pentru Drept Internațional Comercial
(UNCITRAL) a elaborat Legea-model privind semnăturile electronice.
România, atunci candidată la aderare și aflată în proces de armonizare a
legislației cu cea a Uniunii Europene, a adoptat Legea 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv
normele de aplicare a acesteia (H.G. 1259/2001).
În același context legislativ pot fi enumerate și alte două legi: Legea 589/2004 privind regimul juridic al activității electronice
notariale și Legea 451/2004 privind marca temporală.
Concepte
Articolul 4 din Legea 455/2001 conține o enumerare a definițiilor pentru
conceptele utilizate. Câteva dintre aceste definiții pot ajuta la interpretarea
regimului juridic al înscrisurilor electronice, purtătoare sau nu de semnătură
electronică.
Înscrisul în formă electronică
Înscrisul în formă electronică este colecția de date în formă electronică
având o semnificație inteligibilă. Acest tip de înscris este corespondentul
electronic al înscrisului pe suport material „clasic” (ex. hârtia). Trebuie
remarcat că definiția legală nu distinge între mijloacele tehnice care permit
citirea înscrisului în formă electronică – înscrisul în formă electronică poate
fi conținut deopotrivă de unitățile de stocare a memoriei din calculatoare
personale ori telefoane mobile; sunt, așadar, astfel de înscrisuri: documentele
electronice în format .doc, .pdf, .txt, .jpg etc., mesajele email, mesajele SMS,
mesajele
instantanee.
Două tipuri de semnătură electronică
Legea distinge între semnătura electronică și semnătura
electronică extinsă. Prima desemnează o colecție de
date atașate sau conținute de un înscris în formă electronică, date care servesc
ca metodă de identificare, fără a fi precizate cerințe asupra siguranței acestei
metode de identificare. De pildă, pentru a identifica la prima vedere originea
unui mesaj email se poate folosi atât numele autorului, plasat de obicei la
sfârșitul mesajului, cât mai ales adresa de email a expeditorului; în
mod similar, pentru a identifica la prima vedere originea unui mesaj SMS se
poate folosi numărul de telefon al expeditorului.
Semnătura electronică extinsă (cf. semnătura
electronică avansată în Directiva 1999/93/CE, digital signature în
dreptul american) adaugă cerințe pentru a fi asigurat un nivel de încredere mai
ridicat al metodei de identificare. Asemeni unei semnături „clasice”, pe hârtie,
semnătura electronică extinsă trebuie (1) să fie legată în mod unic de semnatar,
(2) să asigure identificarea semnatarului, (3) să fie creată prin mijloace
controlate exclusiv de semnatar și (4) să fie legată de datele la care se
raportează în așa fel încât să permită detectarea modificărilor ulterioare
semnării. Ultima cerință este specifică înscrisurilor în formă electronică și
derivă din posibilitatea tehnică de a controla automat integritatea unui
înscris. Mutatis mutandis, acestui procedeu îi corespunde în domeniul
înscrisurilor „clasice” semnarea tuturor paginilor unui document, menționarea
numărului de pagini și eventual bararea spațiilor libere, pentru a preveni
adăugirile ulterioare semnării.
În practică, realizarea cerințelor semnăturii electronice extinse nu poate fi
garantată în mod absolut, ci numai într-o anume măsură, așa cum vom observa mai
departe în articol.
Două tipuri de certificate
În mod obișnuit, identificarea unei persoane se face cu ajutorul unui act de
identitate emis de o autoritate publică. Până la proba contrară, posesorul unui
astfel de act este prezumat a avea identitatea menționată.
Există, însă, posibilitatea ca un particular să emită un act de identitate
pentru un scop bine precizat – ex. legitimația de serviciu servește la
identificarea titularului și la atestarea calității de salariat în relațiile cu
personalul de pază.
În mediul electronic corespondentul actului de identitate este, de regulă,
certificatul digital. Acesta este un fișier care conține atribute de
identificare a persoanei și date tehnice necesare verificării semnăturii
electronice. Din punct de vedere tehnic, certificatul digital poate fi emis de
oricine, inclusiv de titularul lui (ex. self-signed certificate), cu toate consecințele asupra
încrederii care îi poate fi acordată.
Această posibilitate tehnică a dus la necesitatea unui cadru prin care să fie
asigurată opozabilitatea certificatelor și răspunderea furnizorilor de servicii
de certificare.
Ca și în cazul tipurilor de semnătură electronică, legea opune
certificatului („simplu” – cel care poate fi generat de oricine) un certificat calificat, care trebuie să respecte cerințele
legale în ceea ce privește (1) datele conținute (articolul 18) și (2) furnizorul
de servicii de certificare (articolul 20).
Certificatul, în ambele sale forme, este utilizat pentru atestarea
identității celui care îl utilizează, inclusiv cu ocazia semnării înscrisurilor
în format electronic.
Așa cum un act de identitate declarat pierdut, distrus sau furat de titularul
său devine nul de drept (cf. articolul 21:3 din OUG 97/2005) pentru a preveni, cel puțin formal,
utilizarea neautorizată a actului, un certificat digital poate fi revocat sau
suspendat la cererea titularului. De aceea legea insistă asupra unei formulări
cât mai explicite atunci când reglementează semnătura electronică extinsă bazată
pe un „certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul
respectiv” (articolul 5).
Două tipuri de furnizori de servicii de certificare
Furnizorul de servicii de certificare este în esență persoana care
eliberează certificate, fără a fi condiționat de o acreditare
prealabilă din partea autorității de reglementare în domeniul comunicațiilor. Furnizorul de servicii de certificare
digitală este obligat să respecte cerințele articolelor 18-22 din
lege. Aceste cerințe privesc existența unei baze materiale care să permită
prestarea serviciului în condiții de siguranță și operativitate.
Pentru o confirmare a îndeplinirii cerințelor legale, furnizorii de servicii
de certificare au posibilitatea (nu și obligația) de a solicita acreditare din
partea autorității de resort.
Regimul juridic al semnăturii electronice, pe scurt
Primele 11 articole ale legii prevăd efectele juridice asociate semnăturii
electronice. În primul rând, legea se completează cu dreptul comun în materia
încheierii, validității și efectelor actelor juridice (ex. Codul civil, Codul
comercial; v. și regulile privind capacitatea de exercițiu raportate la vârsta
persoanei fizice, insuficient tratate de normele speciale privind semnătura
electronică). Continuă să fie aplicabile, așadar, regulile comune privind
capacitatea părților, condițiile de valabilitate a actelor juridice etc. Mai
mult, legea nu limitează autonomia de voință și nici libertatea contractuală a
părților. Pentru înțelegerea acestei formulări vagi, putem apela și la
prevederile articolului 5 din Directiva 1999/93/CE:

statele membre sunt obligate să recunoască unui înscris în formă electronică
purtând o semnătură electronică avansată („extinsă” în terminologia legii
române) bazată pe un certificat calificat și creată cu ajutorul unui dispozitiv
securizat (1) aceeași valoare ca și înscrisului pe suport de hârtie semnat de
mână („înscris sub semnătură privată” în accepțiunea Codului civil – articolul
1176 și următoarele) și (2) admisibilitatea ca probă în justiție;
statele membre trebuie să se asigure că nu vor refuza (1) eficiența juridică
a unei semnături electronice (N.B. „simplă”, nu avansată/extinsă!) și
(2) admisibilitatea ca probă în justiție, doar pentru unul dintre următoarele
motive: semnătura este în formă electronică, semnătura nu se bazează pe un
certificat calificat, semnătura nu se bazează pe un certificat calificat
eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare, semnătura nu este
creată printr-un dispozitiv securizat.
O aplicare în practică a acestor prevederi face ca un înscris în formă
electronică neasimilabil înscrisului sub semnătură privată pe motiv că semnătura
nu a fost generată cu ajutorul unui certificat calificat sau a unui dispozitiv
securizat să poată în continuare să constituie un mijloc de probă admisibil în
justiție (articolul 5:2 din directivă), dacă poartă o semnătură
electronică („simplă”). Această interpretare corespunde conceptului de
„început de dovadă scrisă” (articolul 1197 din Codul civil).
Înscris în formă electronică, purtând semnătura electronică extinsă
Condițiile cerute de lege (articolul 5 din lege) privind semnătura pentru ca
un înscris în formă electronică să fie asimilat ca efecte juridice înscrisului
sub semnătură privată sunt:

semnătura electronică să fie una extinsă;
semnătura să se bazeze pe un certificat
calificat nesuspendat și nerevocat în momentul semnării;
semnătura să fie generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat (definit în
lege).
Înscrisul în formă electronică îndeplinind condițiile enumerate satisface și
cerința formei scrise, atunci când aceasta este cerută ca o condiție de probă
(ad probationem) sau de validitate (ad validitatem) a unui act
juridic (articolul 7 din lege).
Prin contrast, nu pot fi asimilate înscrisului sub semnătură privată, ci
numai unui început de dovadă scrisă (deci admisibil ca mijloc de probă în
justiție): (1) înscrisul în formă electronică, purtând o semnătură
electronică „simplă”; (2) înscrisul în formă electronică, purtând o
semnătură electronică extinsă, care se bazează pe un certificat calificat
revocat sau suspendat; (3) înscrisul în formă electronică, purtând o semnătură
electronică extinsă care nu a fost generată cu ajutorul unui dispozitiv
securizat.
Din modul de reglementare a semnăturii electronice extinse necesare pentru ca
un înscris în formă electronică să fie asimilat unui înscris sub semnătură
privată rezultă că mesajele SMS sau cele instantanee, prin limitări tehnologice
inerente, nu pot îndeplini condițiile legale, neputându-se atașa certificate
calificate unor astfel de mesaje. Totuși, nu poate fi refuzată de plano
valoarea lor ca mijloace de probă în forma începutului de dovadă scrisă.
Înscris în formă electronică, purtând o semnătură electronică
Înscrisul în formă electronică, purtând o semnătură electronică („simplă”),
dacă este recunoscut de cel căruia i se opune, are același efect ca și
actul autentic între cei care l-au subscris și cei care reprezintă drepturile
lor. Prevederea este similară celei de la articolul 1176 din Codul civil („Actul
sub semnătură privată, recunoscut de acela cărui se opune, este privit, după
lege, ca recunoscut, are același efect ca actul autentic, între acei care l-au
subscris și între cei care reprezintă drepturile lor”).
Dacă înscrisul nu este recunoscut de cel căruia i se opune instanța
este obligată să dispună întotdeauna ca verificarea să fie făcută prin expertiză
(articolul 8 din lege). Prevederea corespunde articolelor 1177 și 1178 din Codul
civil („Acela cărui se opune un act sub semnătură privată este dator a-l
recunoaște sau a tăgădui curat scriptura sau subsemnătura sa.”; „Când cineva nu
cunoaște scriptura și subsemnătura sa, sau când succesorii săi declară că nu le
cunosc, atunci justiția ordonă verificarea actului.”; v. și procedura
verificării de scripte prevăzută de articolele 177-184 din Codul de procedură
civilă). Expertiza nu poate ignora posibilitatea reală și serioasă de
falsificare a înscrisurilor electronice (ex. furtul instrumentelor și datelor
necesare generării semnăturii electronice, email spoofing, SMS
spoofing).
Aceste prevederi se pot dovedi eficiente în condițiile în care comunicarea se
desfășoară prin mijloace electronice, inclusiv mesaje email sau SMS. Cu toate
acestea, în modesta jurisprudență în materie, instanțele au preferat invocarea
lipsei semnăturii electronice extinse pentru o respingere sumară a unor
înscrisuri în formă electronică (emailuri) utile.
Proba semnăturii electronice extinse
Legea prevede că partea care invocă o semnătură electronică extinsă are
sarcina probei că aceasta îndeplinește cerințele legale (privind conținutul și
furnizorul de servicii de certificare). Legea înlocuiește sarcina probei cu
prezumția că semnătura electronică extinsă bazată pe un certificat calificat
emis de un furnizor acreditat îndeplinește cerințele legale.
Proba certificatului calificat
Partea care invocă un certificat calificat are sarcina probei că furnizorul
care l-a emis îndeplinește condițiile
legale. Legea înlocuiește sarcina probei cu prezumția că furnizorul
acreditat îndeplinește condițiile legale.
Proba dispozitivului securizat de creare a semnăturii
Partea care invocă un dispozitiv („mecanism” în lege) securizat de creare a
semnăturii are sarcina probei că acesta îndeplinește condițiile legale. Legea
înlocuiește sarcina probei cu prezumția că dispozitivul omologat îndeplinește
condițiile legale.
Suspendarea și revocarea certificatelor
Suspendarea unui certificat are ca efect juridic neîndeplinirea, pe durata
suspendării, a condițiilor legale pentru ca înscrisul în formă electronică
purtând o semnătură electronică extinsă să fie asimilat înscrisului sub
semnătură privată. Potrivit legii (articolul 23:1), furnizorul de servicii de
certificare este obligat sub sancțiunea amenzii contravenționale să suspende în
termen de 24 de ore „din momentul în care a luat cunoștință sau trebuia și putea
să ia cunoștință despre apariția oricăruia” dintre cazurile legale – ex. cererea
titularului de certificat, hotărârea judecătorească privind suspendarea
certificatului, informațiile conținute de certificat nu mai corespund
realității. Dacă fapta are natura unei infracțiuni (ex. înșelăciune, gestiune
frauduloasă), este aplicabil tratamentul penal corespunzător.
Revocarea unui certificat, în mod similar suspendării, are ca efect juridic
neîndeplinirea condițiilor legale pentru ca înscrisul să fie asimilat unui
înscris sub semnătură privată. Cazurile de revocare, mai numeroase decât cele de
suspendare, includ și utilizarea frauduloasă a certificatului sau decesul ori
punerea sub interdicție a semnatarului. Regimul sancționator este similar.
Furnizorul de servicii de certificare este obligat să notifice imediat
titularul asupra măsurilor luate și a motivelor care stau la baza lor.
Suspendarea sau revocarea certificatelor devin opozabile terților din
momentul în care furnizorul înscrie măsura în registrul electronic de evidență a
certificatelor.
Titularii de certificate au obligația să solicite de îndată revocarea
certificatelor dacă: au pierdut datele de generare a semnăturii electronice, au
motive să creadă că aceste date au ajuns la cunoștința unui terț neautorizat,
informațiile esențiale din conținutul certificatului nu mai corespund
realității.
Răspunderea furnizorilor de servicii de certificare
Furnizorii de servicii de certificare sunt răspunzători în fața
oricărei persoane care a suferit un prejudiciu întemeindu-și conduita
pe efectele juridice ale certificatelor emise. Răspunderea furnizorului
privește:

exactitatea datelor din certificat, în momentul emiterii;
asigurarea că titularul certificatului deținea datele de generare a
semnăturii, în momentul emiterii certificatului;
asigurarea că datele de generare a semnăturii corespund celor de verificare
a ei, dacă furnizorul le generează pe ambele;
suspendarea și revocarea certificatului;
îndeplinirea cerințelor legale privind organizarea și desfășurarea
activității.
Furnizorul de servicii de certificare își poate limita răspunderea prin
indicarea în cuprinsul certificatului calificat a restricțiilor de utilizare și
a limitelor valorice ale operațiunilor pentru care acesta poate fi utilizat, cu
condiția ca aceste limite să poată fi cunoscute de terți.
Normele metodologice pentru aplicarea Legii 455/2001 (articolul 14) prevăd în
sarcina furnizorului de servicii de certificare calificată obligația de a dovedi
că are resurse materiale pentru a acoperi eventualele prejudicii: echivalentul
în lei al sumei de 10.000 euro pentru fiecare risc asigurat (prejudiciu produs)
și o garanție în forma unei polițe de asigurare sau a unei scrisori de garanție
bancară în favoarea autorității de reglementare în valoare cel puțin egală cu
echivalentul în lei al sumei de 500.000 euro.
Probleme
Non-repudierea tehnică – non-repudierea juridică
Una dintre caracteristicile tehnice ale semnăturii electronice extinse,
frecvent menționată atunci când este descrisă, este „non-repudierea” (alături de
asigurarea autenticității și a integrității mesajului). Non-repudierea constă în
imposibilitatea tehnică a susținerii faptului că o semnătură nu a fost generată
folosind un anume certificat digital.
Din punct de vedere juridic, însă, non-repudierea nu are un efect absolut.
Legătura între o persoană și certificatul său digital nu este, oricâte precauții
s-ar lua, una indisolubilă. Ea poate fi prezumată, însă numai relativ, până la
proba contrară. Parolele, token-urile (dispozitive de creare a semnăturii
electronice), certificatele sunt susceptibile de sustragere și utilizare
neautorizată. Parolele sunt expuse ingineriei sociale, obiectele fizice sunt expuse furtului,
fișierele sunt expuse sustragerii cu ajutorul unui malware. Nu există o garanție
absolută că un certificat nu poate fi compromis. Ca atare, nici nu poate
funcționa o non-repudiere juridică a semnăturii electronice, în sensul în care
este înțeleasă non-repudierea tehnică.
Bineînțeles că o asemenea posibilitate de dubiu poate profita celui
rău-intenționat.
Revocarea certificatului – revocarea actului juridic
Unul dintre principiile actului juridic este irevocabilitatea – în actele
juridice bi- sau multilaterale, cel care a manifestat valabil consimțământul în
scopul producerii unor efecte juridice nu îl poate revoca decât cu acordul
celeilalte părți.
Certificatul, chiar și calificat, folosit pentru semnarea unui înscris în
formă electronică poate fi revocat sau suspendat. Acest fapt afectează calitatea
de înscris sub semnătură privată a respectivului document; legea nu prevede
nimic în privința valabilității lui. Problema este că, în practică, între
momentul solicitării de revocare sau suspendare a certificatului și momentul în
care aceste măsuri devin opozabile terților poate trece un timp suficient pentru
semnarea frauduloasă a unui contract, eventual de o persoană neautorizată. Cum
verificarea stării unui certificat depinde de disponibilitatea unui serviciu
extern (ex. Internetul, serverele furnizorului de servicii de certificare etc.)
expus cazului fortuit (ex. traficul de moment al rețelei) sau atacului
informatic (ex. DDoS) este greu de asigurat că partenerul într-un contract
semnat electronic poate constata la timp frauda.
Suntem pregătiți pentru înscrisuri semnate electronic?
Semnătura electronică este încă într-o etapă incipientă. Gradul de înțelegere
al potențialilor „consumatori” este insuficient pentru o utilizare de încredere
(v. sfaturile de pe site-uri oficiale privind necesitatea unui singur certificat
pentru un număr nelimitat de semnături). Iar caracterul destul de tehnic al
informațiilor referitoare la semnătura electronică nu ajută.
Nici mijloacele materiale nu sunt încă favorabile unei utilizări
semnificative a semnăturii electronice. Deocamdată rămâne de neconceput pentru
birocrația autohtonă, de pildă, depunerea unei cereri de chemare în judecată în
formă electronică – la care adresă? cine citește acel email? cum punem timbrul
judiciar de 0,30 lei?
Toate acestea sunt motive pentru a crede că probabil va mai trece un timp
până când semnăturile electronice vor fi asimilate real în viața cotidiană.
Concluzie
Stabilirea unui cadru normativ aplicabil semnăturii electronice era necesară
pentru a conferi un anume grad de încredere actelor juridice încheiate prin
intermediul mijloacelor electronice. Totuși, deși legislația există de aproape
10 ani, încă nu se poate observa o practică, inclusiv judiciară, semnificativă.
Acest fapt nu înseamnă că în tot acest răstimp nu au existat raporturi juridice
perfectate prin mijloace electronice, fără utilizarea semnăturii electronice
extinse prevăzute de lege. Un refuz sumar de recunoaștere a acestor raporturi
juridice, sub scuza facilă a neîndeplinirii cerințelor Legii 455/2001, este
periculos întrucât pune la îndoială securitatea juridică a respectivelor
raporturi fără examinarea atentă a faptelor – o îndatorire esențială a instanței
judecătorești.
Despre autor: Alin-Cristian Clincea este
avocat în Baroul Dolj, însă are experiență profesională și ca
IT-ist.]]> http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=1w6pic8 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=1fnbm5o Wed, 22 May 2013 16:53:05 +0000
Induction Training este un tip de training destinat noilor angajați, ca o pregătire inițială a acestora la locul de muncă. Scopul său este familiarizarea rapidă a noului angajat cu procedurile de lucru ale organizației și alinierea informațiilor de bază, necesare desfășurării cu succes a activităților pentru care a fost angajat, cu cele ale colegilor mai vechi.
Organizarea corectă a unui proces de Induction Training asigură noilor angajați retenția în companie și obținerea rapidă a unor rezultate performante din partea acestora.
Implicit, neimplementarea unui astfel de proces poate conduce la plecarea angajaților înainte de sfârșitul perioadei de probă sau la obținerea de performanță într-un timp îndelungat de la angajarea acestora, aspecte care influențează în mod direct creșterea costurilor cu noile recrutări.
De multe ori, lipsa unei informări suficiente și la timp a noilor angajați poate să le creeze acestora frustrare și chiar demotivare încă din primele zile petrecute în companie, să le îngreuneze activitățile pe care le desfășoară și, mai mult decât atât, îi poate expune pe aceștia unor situații extrem de neplăcute sau chiar cu efecte grave asupra relației cu clienții, colegii sau cu persoane din echipa de management.
Dar să vedem ce ar trebui să conțină un Induction Training, de fapt:

informații generale despre companie și despre cultura organizațională;
informații obligatorii legate de diverse aspecte legale pe care angajatul nou trebuie să le cunoască;
informații legate de postul pe care s-a angajat și care îl vor ajuta să înțeleagă mai bine rolul său în echipă și organizație.

Voi aminti în continuare câteva aspecte de care ar trebui să se țină cont în realizarea unui plan corect de Induction Training:

Este indicat ca Induction Training-ul să fie pregătit înainte de prima zi de lucru a noului angajat.
Persoanele care sunt implicate în acest proces trebuie informate din timp referitor la rolul pe care îl vor juca, pentru a-și organiza corespunzător agenda.
Trebuie stabilită perioada de-a lungul căreia se va întinde acest training, inclusiv detaliile legate de zile și ore.
E necesar să se stabilească tematica zilnică ce va fi abordată.
Trebuie stabilit locul în care se vor desfășura activitățile de induction.

Finalul perioadei de Induction Training se va concretiza într-un feedback, de ambele părți. Pe de o parte, organizațiile analizează feedbackul dat de noul angajat referitor la întregul proces de induction, iar pe de altă parte, angajatului I se va da feedback.
Necesitatea organizațiilor de a analiza feedbackul, ține de nevoia de îmbunătățire permanentă a sistemului. Pe angajat, primirea de feedback la final de Induction Training din partea superiorului direct îl va ajuta să vadă impresia generală pe care acesta și-a format-o în perioada respectivă și îi va da ocazia să stabilească un raport clar de comunicare cu acesta. În plus, va reprezenta o ocazie de stabilire a unui plan de acțiune concret pentru perioada următoare.
Induction Training-ul este o necesitate pentru performanța viitoare a noului angajat, iar o organizație matură are grijă să își asigure de la inceput accesul la performanță!
În compania ta, cum se organizează Induction Training? Scrie un comentariu mai jos!
Ai nevoie de ajutor să planifici procesul de Induction Training? NOVIT te poate ajuta! Contactează-ne!]]> http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=1fnbm5o http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=ikknxb Wed, 22 May 2013 16:51:19 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=ikknxb http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=46vk2er Wed, 22 May 2013 15:45:07 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=46vk2er http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=46vk2c9 Wed, 22 May 2013 15:44:35 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=46vk2c9 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=1fnak66 Wed, 22 May 2013 12:30:27 +0000 Din punct de vedere juridic, însă, non-repudierea nu are un efect absolut. Legătura între o persoană și certificatul său digital nu este, oricâte precauții s-ar lua, una indisolubilă. Ea poate fi prezumată, însă numai relativ, până la proba contrară.]]> http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=1fnak66 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=ikiwnt Wed, 22 May 2013 09:18:53 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=ikiwnt http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=z3wdhv Wed, 22 May 2013 09:18:26 +0000 http://blogcopy.com/~novit.ro/blog?copy=z3wdhv