“Sunt un pom ca fiecare,
Dar de vrei să mă-ngrijeşti,
Faci, copilule, din mine
Pom, cum n-o să mai găseşti.
Nu-mi mai rupe nici o creangă,
Că mă doare, mi-este greu,
Orice creangă cât de mică
Este câte-un braţ al meu...
Şi-ai să vezi atunci, de seamă,
Precum sunt, ca un haiduc,
Cât de multă sănătate
De pe braţe am să-ţi aduc.
|
